Change of plans…I did it my way!

Imi place teatrul, imi place foarte mult. Apreciez si cea de-a saptea arta atunci cand e bine facuta, bien misse en scene:))

Si mi-a placut tot timpul finalul neasteptat, chiar si atunci cand moare Romeo, sau cand ramane singur cu insomniile in batista. Scenariile twisted si intrigile sofisticate, schimbarile neasteptate si pistele false mi-au dat de fiecare data satisfactii mai mult sau mai putin intelectuale.

Dar nu mi-am pus niciodata problema ce s-ar intampla daca as fi pusa eu sa aleg finalul desi m-am jucat de-a scrisul de mult prea multe ori. But isn’t it ironic, in the end we are all actors on the world’s stage.

Mai tineti minte ultimul meu post in care imi anuntam plecarea din agentie? Ei bine am plecat. Dar nu unde stiam, nu la agentia cu care agreasem restart-ul in viata de 10 ore pe zi de client service.

A aparut brusc rascrucea, cadrul intermediar cu a doua propunere, intriga ce anticipa derularea unei alte actiuni, change of plan, switch-ul care urma sa schimbe totul.

Mi s-a oferit posibilitatea de a continua totul acolo unde am inceput. Acolo dar nu chiar acolo:))

Stiam toti oamenii si ei ma stiu pe mine. Stiam clientii and the other way around. Oferta asta a venit ca un pahar de sampanie, doar ca in loc sa il fi primit acum 4 luni, acum 1 luna sau atunci cand mi-am dorit cu ardoare sa fiu in Graffiti, a venit chiar cand imi facusem bagajele, imi cumparasem biletul si ma aflam cumva si cu un picior agata de scara trenului.

A fost o discutie pe care multe nopti de atunci am regretat-o. Nu pentru ca nu mi-ar fi convenit, ci pentru ca a stricat finalul asa cum mi-l imaginasem eu. Mi-a plantat in suflet nelinistea, indoiala si atunci am aflat pentru a mia oara ca deciziile nu sunt niciodata usoare, ca nu poti sa pasesti simultan cu ambele picioare pe 2 drumuri separate dar ca lumea apartine celor puternici. Si cei puternici trebuie sa aleaga.

Dupa 3 nopti nedormite am realizat ca daca maurul si-a facut treaba nu e neaparata nevoie ca maurul sa si moara:)) E doar o chestiune de scenariu.

Si am spus DA spunand simultan si ireversibil NU. Am ales cu inima si sper sa nu regret.

Sunt acum in inima Graffiti si bate mai tare ca oricand. Dar stiu in fiecare clipa ca sunt o rotita care o impinge sa pulseze si asta ma face oarecum sa dorm linistita.

Cred ca o sa ma mai duc la teatru, cred ca o sa apreciez infinit mai mult filmele cu final neprevazut. Si cred ca o sa ma trezesc luni dimineata cu un chef nebun de munca.

That’s the whole story…I did it my way!

I hate goodbyes so a plus tarde!!!

Ma uit tamp in ecranul calculatorului si asta se intampla de cand am reinceput corvoada in biroul meu cel de toate zilele. Imi aduc aminte cat m-am bucurat ca o zevzeaca atunci cand am primit lap-ul de serviciu, acum un an, boy I was glad.

Si acum nimic, gol, secat, nimic nu imi mai trezeste amintiri, s-a terminat.

Maurul a invatat cat a putut, Maurul poate pleca spre alte zari, spre alta agentie.

Si ghici ce-a facut Maurul??!!?     Ei bine, surpriza, Maurul a plecat la alta agentie:))

Pe 21 ianuarie Anno Domini, voi bea prima cafea intr-un loc frumos, intr-un loc in care incepusem sa-mi doresc sa fiu, in alt loc decat cel de unde inca mai tastez acum.

Odiseea mea :)) incepe ca si cum timpul s-ar putea intoarce indarat in clepsidra sparta. Si las in urma…urme…atat va ramane dar poate e bine si atat.

Cand a inceput totul acum 1 an jumate eu urcam scarile palatului din Cotroceni iar colegii mei le coborau. Acum le vom urca impreuna dar fiecare in alte locuri. Never apart, never divided, never alone.

Nu imi plac patetismele, lacrimile false puse cu penseta din recuzita inainte de ultima reprezentatie, ipocriziile frumos poleite in vorbe de la revedere iubitii mei colegi.

Am cateva maini de strans si cateva sticle de vin de baut for old time sake, dar eu plec cu tot ce am strans in mine si n-am de gand sa las sa se piarda nimic din ce mi-e drag.

Asa ca adio, dar raman cu voi si daca zarile-s deschise si nu ne trebuie vize n-avem nevoie decat de vise.

In industria care vinde vise invartim constant roata olarului, modelam si ne lasam usor usor deformati. Caci in advertising suntem si acolo ne intoarcem vrand-nevrand, usor si pe rand:))

Until we meet again…happyness will still be waiting on the bottom of a bottle of wine.

Con toda palabra

A trecut vremea, prea mult timp am pastrat tacerea si, in silentio stampa, am preferat sa traiesc mai mult si sa scriu mai putin. Adica deloc

Au fost zile multe ca pasarile calatoare, nopti cu parfum de scortisoara strecurata subtil in cani de lut cu vinut fiert, bucurii si melancolie de ciocolata.

M-am mutat intr-o casuta din care mi-e greu sa plec in fiecare dimineata si spre care alerg in fiecare seara.

Astept finalul anului cu nerabdarea copilului care asteapta lucrarea de control de dinaintea vacantei, intrezaresc zapada si fuioarele de fum prelinse din hornul generos al cabanei. Trag aer adanc in piept ca sa izgonesc mirosul bradului ce parca imi creste bland in cutia toracica. Mi-a crescut un bradut in plamani si o sa-l impodobesc cu stele de Craciun:)) Daca n-as mai fuma…

Multe s-au schimbat, multe inca se transforma. Si daca anul asta a fost cel al completarii, cu siguranta urmatorul va veni cu schimbarea.

Mi-e teama sa ma gandesc la fericirea ce mi-a fost harazita, pentru ca zeii sunt intotdeauna invidiosi pe muritorii fericiti. Iti spun numele in soapta si numai noaptea, cand zeii dorm. Dar tu stii ca esti in sangele meu, ca un alcool subtil si stii ca Dumnezeu ii ocroteste intotdeauna pe oamenii beti:))

Si o sa inchei aici. Si o sa spun ca mi-e mai bine decat mi-a fost cred, in pantecul mamei. Sper sa dureze insa mai mult de 9 luni, prefer sa fiu copil batran decat sa ma nasc prematur si fara tine.

Multumesc par llegar a tu lado…

Good things happen’ to those who wait

Pentru ca viata mai poate avea si simtul dreptatii si pentru ca tot ma pregateam eu saptamana viitoare sa primesc cadouri de ziua mea, mi-a sunat clopotelul  si am primit 1 saptamana la Viena pe banii agentiei:)))

Maine dimineata, cu somnul in fapt, voi ajunge la 6 pe OTP pentru ca la 8.30 sa zbor cu Austrian Airlines spre minunata capitala a valsului. M-am documentat deja, stiu tot ce vreau sa vad, tot ce vreau sa gust, stiu si unde o sa dorm, lucru pe care cateodata am tendinta sa nu-l stiu nici in Bucuresti:))

Sambata voi juca fotbal pentru echipa agentiei worldwide, este cupa inter-agentii si o sa joc romaneste domnule, cu numarul 10 pe tricou. Heil Hagi.

Dupa uikendul minunat pe care cred ca-l voi petrece cu activitati sportivo-culturalo-gastronomico-bahice, urmeaza o saptamana de training si intership la agentia de publicitate surora din Viena, I’m gonna bust my ass working like a hound dog. Yeah rrright:)))

Pentru prietenii care cred ca incerc sa ma sustrag de la datul de baut miercuri ma voi pregati cu licori auslandisch si promit ca nu voi lasa primul meu sfert de secol neudat. Bem la retur si retroactiv, asa sa ne ajute Dumnezeu si Johann Strauss

Revin in tara pe 21 septembrie seara si imi voi dori probabil sa vad lebede pe lacul din parcul Titan si trasuri cu cai imparatesti pe Calea Victoriei. Dar pana atunci o sa ma delectez cu originalele.

Heaven knows it’s hard times

Poate am crezut ca lucrurile au prin definitie o rezolvare cu de la sine putere, ca daca incetez sa ma mai zbat o sa conving lanturile sa se desfaca fara efort, ca nu e cazul sa fiu ca pestii care se prind in plasa si cu cat se zbat mai tare cu atat raman mai rapid fara aer in branhii si ajung direct in raiul acvatic al valurilor eterne.

Poate ca dragostea ar fi putut sa ramana mereu acolo daca nu s-ar fi grabit sa plece spre zari straine, peste ape, peste case peste capul meu. Am ramas in urma, privind frimiturile pe care le-ai aruncat cu generozitate. Well, this Hansel is going nowhere baby, nu mai vreau sa merg pe fire subtiri de Ariadna, pentru ca nu mai pot decat sa astept nenorocitul ala de minotaur sa-mi iasa in fata si sa terminam o data charada asta care a durat deja prea mult.

Poate ca doza zilnica de nebunie la birou ar fi putut sa creasca, mie mi-e destul de greu si cand se mentine asa de vreo luna plina. Si cerul stie ca urmeaza vremuri mai grele, I’ve seen worse in autumn.

Poate ca racoarea cu care ma acopar noaptea intre doua vise e doar respiratie de toamna, dar cu racoarea din mine cum ramane, cu ce imi mai acopar inima, cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta?:)) Ca simt toamna in oase nu e neaparat un lucru rau, vreau sa-i beau sangele in pahare cu must turbat de sederea prelungita in butoaie de lemn de stejar. Vreau sa-i fac multe toamnei asteia, cu conditia sa nu opuna rezistenta, nu-mi plac zbaterile prelungite, duc la violuri in loc sa potoleasca patima. Vreau sa ma plimb iarasi prin Dumbrava Sibiului, sa ma arunc in muntii de frunze uscate in care te scufunzi ca-n Marea Moarta, sa inceapa iarasi placuta leneveala de dupa-amiaza pe scarile facultatii, asa cum obisnuia in sweet october, sa intorc nepasatoare clepsidra si sa-mi spun asa, ca pentru mine, Ehhh, inca o toamna la activ, o rezolvam noi cumva si pe lady in yellow:))

Heaven knows it’s hard times and I wish you were in my heaven too. Cu toate golurile din el, pe care as putea sa le intregesc, dar n-o fac pentru ca ma tem de perfectiune:))

Poate ca rezolvarea tuturor relelor sta pe fundul unei sticle cu mesaj lichid si multe grade la activ, depinde doar de mana care ti-o ofera si de cat de repede isi va face efectul. Vlad dear, don’t let me be missunderstood!!!

Daca nu mai pot nu inseamna ca nu mai vreau

Am avut niste zile si niste saptamani demente lately, parca a innebunit toata lumea, toti vor repede, vor acum sau mai bine, vor ieri:)). Opriti lumea vreau sa coborrr. Colegi in concediu si treburi de rezolvat in toate directiile. Ploua cu task-uri si job-uri noi si vin si curg si nu se mai opresc niciodata, ca bolovanul lui Sisif care nici macar nu se mai oboseste sa urce, stagneaza la baza.

Nu mai am timp sa ma dezmetecesc, umblu nauca, fac treaba din instinct, instinct de conservare, de supravietuire sau asa, pur si simplu, ca asa mi se pare mie bine la momentul respectiv. Ma simt ca un cobai care se invarte bezmetec pe rotita, in cusca lui cu gratii transparente, asta asa, ca sa-i dea iluzia libertatii in captivitate.

Nu mai scriu, am uitat cum se face, citesc din ce in ce mai rar, uit unde imi pun cartile, mananc robotizat, dar n-am uitat sa gatesc (ultima isprava culinara sunt niste frigarui, mi-au iesit ca-n visele lui Gargantua:))) 

Despre inima…bate, inca bate, fara drept de apel si fara scapare.

Miercuri seara ma asteapta o masina, 3 prieteni si un drum spre Vama, cea fara de pereche.. Plec, incerc sa le rezolv pe toate si daca nu reusesc o sa le las vraiste si tot plec. Asta ca sa nu uit in ultima instanta si cum e sa traiesc.

Nu stiu daca toate astea au vreo finalitate dar ma rog pentru vreme buna, bere rece si nisip curat.

Si daca nu mai scriu nu inseamna ca nu mai vreau, iar daca nu mai rad nu inseamna ca nu ma amuz si daca nu mai pot nu inseamna ca nu mai vreau.

O sa stiti cand m-am saturat pentru ca atunci o sa va scriu din Havana, primul sezlong pe dreapta, cel cu 2 sclavi nubieni la capatai, langa paharul aburit de mojito:)))

Hai la mare pe 4 august!!!

Protege moi

Protect me from what I want caci se pare ca tendintele mele autodistructive au depasit alcohoolul si alte bunatati ale vietii delivered by common friends:))) Acum juma de ora mi-am gaurit sprancena dreapta, m-a durut pentru ca am refuzat sa astept xilina oferita cu multa generozitate de un prieten doftor. Cine mai are rabdare pana saptamana viitoare:)))) Am ramas putin socata cand am vazut cat e de gros acul de perfuzor si in momentul in care mi-a spart pielea fetei in partea de sus am simtit cum face poc:)))) Mai grav a fost cand au scos acul si trageau de el pentru ca ramasese o bucatica de carnita:)))

Acum totul e bine, nu ma doare cand intind mana dupa un alt pahar de fericire liquido, s-a asezat bine si nu mai paraseste incinta.

Ma intreb ce-ar mai putea sa urmeze? Any sugestions?:))))

Time flyes, close your eyes, come with me…

… A trecut prea mult timp sau poate prea putin sau poate niciodata de-ajuns. In curand voi implini un an in agentie, in curand voi aniversa jumatate din 50:)), in curand imi voi implini toate visele si astazi tocmai mi-am mai indeplinit unul, the greatest love of all, neverending happiness together.

As fi vrut sa mai am timp sa privesc in urma, sa imi pot da seama cum am curs pana azi si sa-mi indrept apele poate spre alte maluri, dar then again, cine mai are timp sa se uite spre trecut cand prezentul imi ocupa tot timpul? Sunt acum un rau tanar si navalnic si nu prea ma mai intereseaza spre ce ma indrept atata timp cat stiu ca ma voi varsa in tine:)))

Ma distreaza toate stavilarele care-mi apar in cale, nu ma mai obosesc sa le ocolesc pentru ca stiu ca pot sa trec peste ele, ma amuza talentul interpretilor de tot felul care vad focuri de artificii pe fundul marii, acolo unde altii au scufundat caravele, imi place sa vad viata plimbandu-se pe malul raului meu cu tine de mana, imi doresc sa nu ma opresc in golfuri dar nici sa plutesc in ape prea adanci si daca tot n-am cum sa opresc timpul macar sa curg o data cu el.

Mergem mai departe. Mergem mai departe? Mergem? 

Oricum nu asteptam un raspuns:))))

Forever may not be long enough…

Ma ridic cu greu din patul in care m-am tolanit ca o pasha, cu carticica in brate si un castron mare cu caise parguite, numai bune de sfasiat cu dintii pana la sangele lor dulce vegetal. Ma ridic in capul oaselor si astept.
De cateva zile sunt aproape catatonica, nu mai am nimic pe dinauntru si stau asa, ca o coaja de nuca dupa ce-a fost golita de continut, stau si te astept.

Mirosul pierdut al noptilor cand urcam pana la stele imi sparge memoria in coltisoare marunte de pietre colorate, ma bantuie si imi rascoleste trupul cu brutalitatea amantilor tineri si nepasatori.

O dragoste prea mare ma poate ucide, o dragoste mai mica n-as suporta, o alta iubire nu-mi pot macar imagina, intr-o alta viata…

Ma innebuneste gandul ca de-acum voi sta agatata de trecut, rememorand, hranindu-ma din vremurile bune care nu se mai intorc niciodata. Oricum e mai bine decat nimic. Intre a nu te avea deloc si a te imparti in felul asta aleg sa ma bucur ca un caine de pripas de bucatele din tine, astazi o dimineata impreuna, peste cateva zile poate o nesperata noapte, cinestiecand o zi intreaga si tot asa pana la sfarsitul lumii asa cum o cunoastem.

Astept, pot sa stau asa cu privirea in zare pana cand mi s-ar decolora ochii de soare, pot sa te caut pana la capatul iubirii si daca nu te-as gasi niciodata nu m-as satura sa o iau de la inceput.

Astept, in mine mor lumi si apun sori si se nasc copii din flori, dar eu te astept pentru ca nu mai pot altfel. Imi potrivesc ceasul dupa al tau, respiratia dupa a ta si inima dupa bataile tale si te rog doar sa nu te grabesti. Eu sunt in continuare in turnul de veghe, cu ochii larg inchisi spre trecut, cu inima in palme, batand ca un canar autist intr-o colivie imaginara.

Nu te gandi ca te astept, considera ca am incremenit asa, in pozitia cainilor de vanatoare cand simt vanatul aproape. Si daca alergi opreste-te, te rog, n-as vrea sa te impiedici si sa-ti julesti genunchii pe drumul spre mine, lungul drum al zilei catre noapte, catre soapte.

…for this love!